Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Ştefan Agopian faţă cu reacţiunea



Academia Caţavencu a încheiat anul 2003 cu două preocupări majore: publicarea unei liste de foşti securişti (între care destui au avut sarcini în... cultură) şi semnalarea nivelului scăzut al României literare, al cărei director, pe deasupra, s-ar fi dat cu puterea. Dl. Şt(efan) A(gopian) ţine cu tot dinadinsul să ne impună criteriile d-sale de valoare. Iritat, s-ar părea, de o notiţă a Cronicarului, care-i recomanda sincer şi dezinteresat să se întoarcă la uneltele sale în loc să comenteze arogant recenziile la recentul d-sale roman, dl. Şt. A. îşi arată colţii. Revista noastră ar „refuza să publice anumiţi autori, care au devenit indezirabili datorită (sic!) faptelor lor.” „E nevoie să dau exemple?” se întreabă retoric dl. Şt. A. Ar cam fi. Mai ales că remarca vine după şi înainte de altele din care am putea deduce contrariul şi anume că R.L. e adepta dezideratului caragialian, citat de dl. Şt. A., „pupat toţi piaţa endependenţi”. Cum logica e, de la o vîrstă încolo, greu de învăţat, Cronicarul îl mai invită o dată pe autorul lui Fric să-şi scrie romanele pînă la capăt, fiindcă ele nu-i cer decît talent, din care dl. Şt. A. are cu prisosinţă. * În acelaşi număr 50 din 2003, dl. E. Istodor are şi el ceva de împărţit cu dl. Manolescu. I-a cerut o opinie la telefon, pe care dl. Manolescu i-a furnizat-o amical, dar a uitat să-i ceară şi încuviinţarea de a o face publică. În presa civilizată aşa se procedează. Restul notiţei e o înseilare de presupuneri ale autorului, a căror valoare gazetărească o lăsăm la aprecierea cititorilor Academiei Caţavencu. Exemele sufleteşti ale dlui Şt. A. nasc, cum se vede, monştrişori în paginile unei publicaţii pe care o citim (am făcut public faptul) cu plăcere. * Din editorialul dlui Vasile Dan (Arca, nr. 10,11, 12 din 2003) spicuim finalul: „Dezvăluirea păcatelor lui Lucian Pintilie, Şt. Aug. Doinaş, Ion Caraion şi ale altor cîţi vor mai fi, aşa cum se face acum, printr-o lege a deconspirării dosarelor fostei Securităţi astfel încît să culpabiliteze încă o dată victimele, de cele mai multe ori, iar nu pe autorii reali (ofiţeri de securitate) şi morali (lideri ai PCR, azi preşedinte de ţară, senatori, deputaţi, miniştri, prefecţi) ai fărădelegilor comise este ultima – să sperăm – perfidie a fostului regim camuflat azi în «democraţie». Cu alte cuvinte: ni se oferă o perspectivă dinspre diavol a pactului cu diavolul”. * O dezbatere foarte utilă, care a avut loc la G.D.S. la sfîrşitul lui noiembrie trecut, vede lumina tiparului în revista 22 nr. 719 din decembrie 2003. Mai exact, tema este Deontologia alcătuirii manualelor şcolare. În bună măsură, ea se suprapune peste aceea a plagiatului (din care exemple aşa zicînd didactice n-au lipsit) de la Întîlnirile „României literare” din octombrie. Şi participanţii au fost cam aceiaşi. Ne bucură formarea şi manifestarea unei opinii publice în stare să dezbată probleme culturale importante şi grave ca aceasta. Unele rezultate au început să se vadă. Editura Corint a renunţat (am publicat noi înşine comunicatul) la capitolele din manualul de literatură de clasa a XII-a plagiate şi a apelat la un alt autor (n-am înţeles totuşi dacă dna Rogalski rămîne să colaboreze în continuare la alte capitole, neincriminate, sau editura s-a dispensat cu totul de dezonoranta ei colaborare) * Una dintre cele mai substanţiale polemici din ultima vreme a fost aceea declanşată de dl. Gh. Grigurcu cu articolul Cazul Noica din Convorbiri literare (nr. 10 din 2003, reluat în revista 22 nr. 718 din acelaşi an), la care a replicat dl. Cristian Bădiliţă în revista 22 nr. 717 cu Noapte bună, Constantin Noica (nu era necesar semnul exclamării?) şi în care s-a înscris apoi dl. Cornea cu Noapte bună, dialog (întrebarea de mai sus rămâne valabilă) în 22 nr. 719. Nu vrem să ne exprimăm, cel puţin acum şi aici, un punct de vedere propriu. Dar credem că semnalarea polemicii e utilă. Citiţi cele trei texte şi vă veţi convinge! * În Viaţa românească nr. 10 din 2003, două articole scandaloase. Unul, Cît de actual este astăzi Caragiale?, al dlui Marian Popa reia cîteva inepţii colorate rasist despre marele scriitor pe care autorul le-a exprimat într-un interviu mai vechi. Atunci România literară a venit cu o replică, la care dl. Popa se simte acum obligat să reacţioneze. Din păcate, nu la esenţa observaţiilor, care se refereau la considerarea lui Caragiale drept un străin de neam care ne batjocoreşte, şi care „s-a cărat” din ţară la bătrîneţe, scriitor de consum, între altele, ci la ironia pe care noi o făceam referitor la faptul că dl. Popa însuşi s-a „cărat” (vorba d-sale) din ţară, şi tot în Germania, cu decenii în urmă, de unde şi expedia interviul. Dl. Popa pretinde în replica de acum că avea, spre deosebire de Caragiale, toată îndreptăţirea să se „care”. Ce să mai spunem? Al doilea text e semnat de Nazaria Buga şi într-un fel ia apărarea unei imposturi: traducerea de către dna Viorica Enăchiuc a Codexului Rohonczi. Scris pretenţios, articolul nu omite obiecţiile ridicate de specialişti, dar înclină să vadă în traducere un monument cultural. * În ultimele două numere din 2003 ale Magazinului istoric, un „document” senzaţional: interviul acordat dnei Lavinia Betea de către dna Mândra Gheorghiu, fiica Licăi Gheorghiu şi nepoata lui Gh. Gheorghiu-Dej. Portretul celebrei, cîndva, actriţe (nu prin talent) este, sub condeiul fiicei, excepţional. Ca şi evocarea, după venirea la putere a lui Ceauşescu, a tuturor relaţiilor sociale şi, în fine, a morţii ei.



Ştefan cel Mare şi integrarea în UE



Fostul procuror general al României, Tănase Joiţa, acuzat de fals şi de abuz în serviciu, anunţă ZIUA. Ziarul condus de Sorin Roşca Stănescu anunţă în ce anume a constat asta: Tănase Joiţa ar fi semnat un recurs în anulare în alb. Mai exact, în timp ce un caz oarecare era în atenţia Justiţiei, nerăbdătorul procuror general, actualmente ambasador al României la Strasbourg, a declarat recurs în anulare. Pe cît punem pariu că fostul procuror nu va păţi nimic? lPotrivit aceluiaşi ziar partidul relansat de Gigi Becali, “Noua Generaţie” ar fi coşmarul lui Vadim Tudor, deoarece, consideră analiştii ziarului citat, mesajul politic al patronului echipei Steaua s-ar adresa alegătorilor care altfel ar vota pentru PRM. Gigi Becali, cunoscut pentru scandalurile pe care le-a avut cu oameni din presă pe care i-a ameninţat, înjurat şi lovit, a declarat cu prilejul relansării Partidului Noua Generaţie că persoana care i-ar fi deschis mintea ar fi pesedistul Viorel Hrebenciuc. Partidul cu care Gigi Becali speră să intre în parlament a fost înfiinţat de fostul primar general al Capitalei, Viorel Lis, după despărţirea sa de PNŢCD. Iată cum comentează directorul EVENIMENTULUI ZILEI, Cornel Nistorescu, intrarea oficială în politică a controversatului personaj, care şi-a lansat Noua Generaţie la Hotel Marriott: “Becali, care nu poate folosi mai mult de cîteva sute de vorbe fără a avea probleme, Becali, cel care se încurcă la al zecelea cuvînt despre politică, a strîns destui curioşi la Marriott. Toţi au venit să vadă o minune. Se naşte sau nu o nouă stea a politicii româneşti ?! Personajul acesta care se concentrează la fiecare cuvînt de parcă ar vrea să scoată un ou de struţ pe un orificiu mai mic este o creaţie a tuturor. În primul rînd a mass-media, apoi a câtorva care s-au gândit să mai tragă un joc de păpuşi pentru a-l lăsa pe Vadim cu procente mai puţine în viitoarea campanie electorală. De fapt împingerea lui Becali în politică este semnul unei mari slăbiciuni a PSD-ului. N-a reuşit să crească nivelul de trai, ca populaţia săracă să nu se gîndească la Vadim. N-a reuşit să facă nimic împotriva corupţiei pe care, de fapt, a păstorit-o. Şi iarăşi de teama ca nu cumva promisiunile antihoţie ale lui Vadim să prindă a fost lansat acest Becali, învăţat să spună aceleaşi lucruri, de genul “eu scap ţara de tîlhari”. Intrarea lui Becali în politică mai are un sens. S-a ales praful de aura de politician şi de meseria în cauză.(…) Tupeul lui Becali de a face şi el politică în România cu nişte bani şi cîteva cuvinte este de fapt semnalul unui eşec pentru clasa politică. Şi, ca să ne trezim, un eşec pentru noi toţi. Un deceniu şi jumătate n-am putut propune alţii mai buni. Nu i-am putut bloca în nici un fel pe neaveniţi. Nu am creat un sistem care să apere ţara de impostori. Nu am creat nici un mecanism care să răspundă nevoilor celor mulţi.” Tristă şi lucidă concluzie! Tot Evenimentul zilei ne anunţă că anul trecut Bulgaria a avut de trei ori mai mulţi turişti decît România. Potrivit BULINEI ROŞII succesul bulgarilor s-ar datora faptului că ei nu au un Agathon, ca noi. Şi nici un Miron Mitrea, ar adăuga Cronicarul. * Guvernul a organizat un forum economic la Sinaia. Cu acest prilej, premierul Năstase a ţinut un discurs pe care ADEVĂRUL îl consideră roz. Nu numai atît. Ziarul citat titrează pe prima pagină că discursul premierului a fost contrat dur de economistul şef al Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare. * În raportul anual al organizaţiei Reporters sans Frontieres, citat tot de Adevărul, România şi Serbia sînt singurele ţări europene în care situaţia presei s-a înrăutăţit. Acest lucru e susţinut şi de jurnaliştii români, care simt pe pielea şi pe buzunarul lor cît de bine e să faci această meserie pe plaiurile noastre. Şi Adevărul se ocupă de intrarea în politică a lui Gigi Becali sub titlul “Gigi Becali se crede alesul lui Dumnezeu”. Ziarul condus de Cristian Tudor Popescu reproduce cîteva citate “din gîndirea bunului creştin Becali”. Iată cîteva dintre ele: “Gigi Becali în dialog cu Malonga Pafait, reporter de culoare al Pro TV: “Bă, tu îţi baţi joc de mine şi de numele meu! Du-te-n morţii mă-tii! Du-te-n gîtul mă-tii! Tu mă iei pe mine la mişto, bă, cioară!” “Gigi Becali despre schimbul de terenuri cu MAPN, din care a cîştigat milioane de dolari: Nu e vina mea, eu am făcut un schimb, am dat un pix şi am luat un stilou.” * Preşedintele Iliescu s-a dus la Vaslui pentru a da startul “Anului Ştefan cel Mare şi Sfînt – 500” Preşedintele le-a spus cu acest prilej vasluienilor: “Ştefan ne-a integrat în Europa!”. Asta se întîmpla cu o jumătate de mileniu în urmă. Intrebarea e ce va face în acest an domnitorul scos la înaintare de autorităţi în vederea integrării României în Uniunea Europeană?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara