Prostia de sărbători

Medicii spun că boala n-are sărbătoare. S-a dovedit anul acesta, o dată în plus, că nici prostia. Dăm cîteva exemple, în ordine întîmplătoare. Banca Comercială Română a împînzit oraşul cu reclame imense (cît 6-7 etaje ale hotelului Bucureşti) în care, o minte luminată, a găsit sloganul: In lei we trust. Formula originală fiind In God we trust, se subînţelege că echivalentul lui Dumnezeu ar fi, pentru credincioşii reprezentanţi ai BCR, nici mai mult nici mai puţin decît leul! Ceva ne face să bănuim că indivizii care au inventat reclama au conturi grele, dar nu în lei. Ca să le verificăm sinceritatea aş propune următorul test: autorii să fie obligaţi să se ducă la 100 de case de schimb din Vest şi să ceară să li se schimbe 100.000 de lei în valută. Cine reuşeşte primul primeşte un premiu 1milion de leuşori (lei uşori) din partea României literare. Din buzunarul Cronicarului, care nu va ezita să-şi dezvăluie identitatea. l Alt slogan stupid (n-ar trebui oare ca în publicitate să lucreze inşi ceva mai şcoliţi ?) ne-a mîncat nervii de sărbători: La ProTv totul e prosibil! Dacă tot au uitat să vorbească normal şi se maimuţăresc ca preşcolarii sau ca proşcolarii - că tot sîntem încă în anului maimuţei - Cronicarul e pro pro-punerea din Academia Caţavencu: ProTv-ul să nu-şi mai spună post de televiziune, ci prost de televiziune ! l Între multele reclame şi oferte de sărbători construite pe tiparul "Unde vă petreceţi Revelionul ?" ochii Cronicarului au fost luaţi prin surprindere de următoarea întrebare : "Unde vreţi să vă petreceţi veşnicia ?". Vai de noi şi de noi ! Să spunem în rai, ar fi semn de infatuare, iar Negruzzi, Creangă şi Topîrceanu ne-au băgat în cap ideea că raiul, cînd vii din România, e monoton ca un sat helvet, cel puţin în primii o mie de ani, pînă te mai obişnuieşti. Să spunem în iad, ar fi prea de tot, n-avem atîta curaj, că am văzut picturile murale de la mînăstiri. Să spună în Purgatoriu, Cronicarul nu poate, fiindcă ortodocşii sînt mai săraci la opţiunile pentru petrecerea veşniciei. Nu ne rămîne decît să vizităm cu toţii site-ul www.vesnicia.ro, trecut cu optimism funerar pe reclama cu pricina. l De vizitat, Cronicarul a vizitat deja, la timpul potrivit, împreună cu prietenii săi, Tîrgul de Crăciun de la etajul I, de la Dalles. O mulţime de magazinaşe, oferte de cadouri, mulţi copii mici, jucării, hăinuţe, calendare, globuri. Nu mică ne-a fost uimirea cînd, între magazinele de cadouri era plasat şi un sex shop. Fără uşă şi fără perdea, la fel ca toate celelalte magazine, ca să admiri exponatele de departe. Cronicarul nu e pudibond, dar s-a gîndit la prietenii săi şi la alţii ca ei: bine că îşi lăsaseră copilul acasă, că altfel te pomeneşti că băieţelul ar fi întins mîna spre obiectul din Povestea poveştilor şi l-ar fi cerut cadou de Crăciun. Cine a putut să semneze aprobarea pentru un magazin cu asemenea "produse" în plin centrul capitalei, într-un Tîrg de Crăciun ? Zău că orice amendă ar fi prea pudică pentru el.

Revistele de sărbători

Cu scepticismul lui bine temperat, Andrei Cornea a scris, la rubrica Rezon pe care o ţine săptămînal în revista 22, nr. 773, 28 dec.-3 ian., un articol plin de umor intitulat Sărbători fericite! Pe ideea că "Un homme prévenu en vaut deux", autorul ne previne: "Unii suferă că petrec sărbătorile cu cine nu-şi doresc, alţii că-şi doresc să nu le petreacă. Unii se simt prea singuri, alţii n-au parte de un minut de singurătate. Unii sînt supăraţi că n-au ce vor, alţii au ceea ce nu vor şi, bineînţeles, mai există şi categoria tot mai largă a celor care nu ştiu nici ce vor, nici ce au, dar oricum, suferă cu conştiinciozitate". l De citit neapărat şi mijlocul revistei, pentru cei care au lipsit de la Colegiul Noua Europă la întîlnirea cu Lucian Pintilie şi Alex. Leo Şerban. Ideea acestuia din urmă, a unei cărţi de Dialoguri cu Pintilie e cît se poate de bună. Şi ne-ar plăcea să fie chiar Leo Şerban cel care pune întrebările, căci şi noi băgăm mîna-n foc că n-ar plictisi. l În ZIUA LITERAR| nr. 135, 18-24 dec. 2004, un interviu luat lui Andrei Pleşu de Iolanda Malamen, cu răspunsuri tranşante, cu opinii convingătoare şi cu formule memorabile al căror secret de fabricaţie îl deţine intervievatul. Cîteva exemple. Despre presă: "Mă irită schizofrenia multor gazetari care trec prea uşor de la principialitate la compromis, dar lucrul care mă irită mai mult decît orice este incultura generală şi martirajul la care este supusă zilnic limba română. Se scrie prost şi neprofesionist". Despre presa literară: "[...] Nu se mai poate face fără deschidere spre o problematică socială, politică, antropologică". Despre raportul literatură română / receptare occidentală: "O asemenea operaţie nu se poate face printr-un candid 'hei, rup' instituţional. [...] Micile ingeniozităţi de gaşcă, inflaţia privată a leului şi veleitarismul genialoid nu fac nici o impresie pragmaticului editor european". Despre sentimentul tranziţiei la români: "Construim frecvent cu sentimentul că 'n-o să ţină', iar cînd construcţia ţine, totuşi, ne plictisim". Despre noi toţi: "Din păcate, pasiunea demolării şi jovialitatea parastasului, adică a monumentalizării postume, fac parte din firea românească şi, e curios că uneori tocmai cei care vorbesc apăsat despre europenizare se comportă atît de parohial româneşte". l Din acelaşi număr din Ziua literară, recomandăm tinerilor autori "planul de lucru" pe care Lunetistul de la rubrica Diligenţa cu luneta îl oferă unei tinere care scrie. l Am primit la redacţie VALAHIA, lunar "susţinut de Consiliul Local al Municipiului Giurgiu", numărul din decembrie. Cu toate bunele intenţii, Cronicarul nu a reuşit să scoată din acest număr nimic, dar chiar nimic, pentru această rubrică. Nici măcar expresivitate involuntară sau umor involuntar. l Şi ca să nu-i trimitem, cu falsă modestie, pe cei care n-au citit revistele de sărbători, şi la noi înşine, recomandăm recomandarea lui Radu Cosaşu din Dilema veche, 7-13 ianuarie 2005: "România literară (nr. 51-52/ 2004). Un număr într-adevăr de colecţie; patru pagini din noua ediţie a Antologiei inocenţei montată cu geniu de Iordan Chimet; scrisorile inedite ale lui Mihail Sebastian, de o tandreţe şi o pudoare irezistibile, către o adolescentă care se îndrăgostise de el în acei ani lugubri 1939-1940; un interviu amplu acordat în 1998 de Geo Dumitrescu lui Mircea Iorgulescu, în care poetul dezvăluie - nicicînd mai clar şi mai ferm - ce l-a adus în Partidul acela Comunist din care a fost apoi exclus, şi o anchetă printre 34 de critici literari pentru a-i stabili pe 'primii 10 poeţi ai literaturii române' care, desigur, nu trebuie privită ca un 'clasament al adevărului în fotbal'". Iată o precizare, pe care nici noi, cei care am realizat ancheta, n-am fi putut s-o formulăm mai bine. Mulţumim! Cît despre anchetă, care a stîrnit dezbateri pe la mesele de Anul Nou, vom reveni cu cîteva ecouri. Deocamdată doar o precizare tehnică: Liviu Antonesei şi Gabriela Gavril, care au dat răspunsuri coincidente au fost socotiţi, pe drept, credem, ca două persoane distincte. De aceea numărul de critici iese 34 şi nu 33.