Nietzsche şi corectitudinea politică
În Adevărul literar Şi artistic din 30 mai, Cătălin Ghiţă semnează un amuzant şi deopotrivă lucid articol ("Nietzsche, englezii şi (in)corectitudinea politică") pe marginea cărţii lui Friedrich Nietzsche, Jenseits von Gut und Böse. Vorspiel einer Philosophie der Zukunft (Dincolo de bine şi rău. Preludiu la o filozofie a viitorului), comentînd diatriba pe care filozoful neamţ o îndreaptă împotriva englezilor din vremea lui. Nu atît conţinutul cuvintelor lui Nietzsche merită atenţia noastră, cît reacţia pe care ele ar provoca-o în climatul ideologic în care trăim: "Astăzi, dacă un autor ar avea îndrăzneala să publice o filipică similară într-o carte Ťserioasăť, academică, ar ajunge fie ridiculizat de întreaga comunitate ştiinţifică (ai cărei lideri de opinie sunt, în majoritate, anglo-saxoni), fie dat în judecată de numeroase foruri internaţionale, ai cărei cerberi, ca arbitri ai corectitudinii politice (political correctness), leşină subit în faţa oricărei încălcări a protocolului semantic. Dar, cum vă spuneam, la 1886, lumea nu auzise încă de faptul că un orb este Ťsolicitat vizualť, că un urît este Ťsolicitat esteticť, că un leneş este Ťdeficient motivaţionalť, că un sărac este Ťmarginalizat economicť şi că un mort este Ťdiferit metabolicť." Un articol plin de umor În Suplimentul de cultur| (nr. 130 din 2 iunie 2007), Elena Vlădăreanu declară că nu-i acuză de prejudecăţi pe spectatorii care au părăsit sala la mijlocul unei reprezentaţii de dans "minimaliste", Jérôme Bel de Jérôme Bel: "Până la momentul culminant, când două dintre cele patru persoane aflate pe scenă urinează, sala s-a cam înjumătăţit. Nu o să-i acuz pe cei care au părăsit sala de prejudecăţi." Câtă generozitate! Semnatara cronicii manifestă o atât de mare toleranţă înţelegând că nu oricine are (ca ea) capacitatea de a înţelege nonconformismul urinării pe scenă. "Spectacolul nu e uşor de urmărit, nici de digerat", consimte Elena Vlădăreanu, compătimindu-i discret pe spectatorii incapabili să-l înţeleagă. În ceea ce priveşte digeratul, suntem de acord, mai ales după figura de balet, deja menţionată, pe care o execută două din cele patru persoane. Trebuie, totuşi, să facem un efort de emancipare, luând-o ca exemplu pe Elena Vlădăreanu însăşi. Ea ştie să treacă, plină de graţie, peste unele aspecte care par dezagreabile pentru a ajunge la umorul spectacolului: "Dacă reuşeşti să treci peste goliciunea unor corpuri nu tocmai tinere şi nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poţi face cu scrotul pe scenă, pentru că e acolo şi nu poţi să-l ignori, sau cum poţi folosi părul partenerei pentru a-ţi îndesi şi poetiza părul pubian -, peste jenă - de ce nu? -, atunci poţi să râzi în voie. Pentru că Jérôme Bel este, la un prim şi foarte uşor de escaladat nivel, un spectacol cu mult umor. Abia apoi vin chestiile grele..." Chestiile grele nu ne interesează, ne înspăimântă. Cu greu le-am suportat pe cele uşoare. În schimb, ne conformăm îndemnului Elenei Vlădăreanu şi râdem în voie. De articolul ei. De un umor nebun ni s-a părut, printre altele, chestia cu poetizarea părului pubian. În timp ce se depoetizează totul, iată că, totuşi, se mai şi poetizează câte ceva... Scriitorul şi criticii săi Miercuri, 13 iunie, ora 17, în Sala cu Oglinzi de la Uniunea Scriitorilor are loc o nouă întîlnire cu publicul din ciclul.

"Scriitorul şi criticii săi".
Invitat Nicolae Breban. Prezintă criticii: Gabriel Dimisianu, Alex. Ştefănescu, Mircea Iorgulescu, Daniel Cristea-Enache. Moderator: Gabriel Chifu.