"Minte bolnavă în corp sănătos"
Manifestările suporterilor la meciurile de fotbal sînt privite în general cu îngăduintă, ca niste copilării, ca o distractie populară care suspendă pentru cîteva ore grijile cotidiene. Comportamente reprobabile în alte împrejurări sînt considerate legitime pe stadioane unde, în paralel cu meciul de pe teren, multimea pasională, împărtită în două tabere, îsi duce propria luptă. Reactionînd sub imperiul emotiilor, suporterii uită că e vorba doar de un joc sportiv, cu reguli precise; adversarii devin dusmani, iar rolul de încurajare a echipei favorite denaturează în umilirea echipei si galeriei adverse, urîte de moarte, ca într-un adevărat război. Cu cît stratul de educatie e mai subtire, tîsneste la suprafată bestialitatea care, oricît am vrea să ne amăgim, există în stare latentă în multi oameni si e contagioasă. Un exceptional articol despre Violentă si xenofobie în sport a publicat Andrei Oisteanu în revista "22" nr. 36. Părăsind pentru o dată tonul obiectiv al omului de stiintă, fiindcă fenomenul de care se ocupă îl îngrijorează prin amploarea pe care a luat-o în ultimul timp la noi, Andrei Oisteanu pleacă de la premisa rezonabilă că lumea stadioanelor n-a fost niciodată un salon de dans si bune maniere, dar spiritul sportiv ce ar trebui să o guverneze înseamnă în primul rînd respect pentru adversar. Or, acum, "pe stadioanele noastre adversarul nu trebuie învins, ci exterminat. Cîntecele pe care le intonează galeriile echipelor de fotbal spun totul: Scoateti cutite, scoateti topoare / Să facem crimă în Stefan cel Mare / Să curgă sînge, să curgă sînge / Să curgă sînge de cîine spurcat sau Mamă m-ai făcut stelist / Să omor un rapidist; / Sunt cu Steaua pîn^la moarte / Si cu pumnu-mi fac dreptate." Excesive, fanatice în idolatria pentru echipa lor si în ură pentru cluburile cu care concurează, galeriile au căpătat un tip de mentalitate neonazistă.* Fiindcă acum suporterii diferitelor echipe si-au făcut situri pe Internet, Andrei Oisteanu a transcris pentru noi, de pe aceste spatii publice, cîteva texte semnificative. Astfel, pe situl oficial al suporterilor echipei Steaua (adresa ă http://ournet. md/ Î armata) se pot citi incredibile incitări la crimă, precum: "Trebuie să-i urîti pe dinamovisti si pe rapidisti, adică pe cîini si pe gunoieri. Trăiti numai pentru a-i ucide. EXTERMINATI-I!". Tot pe Internet, o grupare prodinamovistă îsi declară deschis ideologia: "Brigate Pantelimon reprezintă un segment social care adoptă ideologia de dreapta (neo-nazy), implicîndu-se chiar si în viata politică din România. Urîm haosul si mizeria umană (parvenitii si tiganii!!!, adică stelistii si rapidistii)". Acesti microbisti înfierbîntati pot fi foarte usor manipulati politic, ne atrage atentia autorul articolului: "Galeriile echipelor de fotbal sunt o masă de manevră ideală. Sînt formate, în bună măsură, din tineri debusolati, multi dintre ei someri, veniti pe stadion din ăcartierele-dormitoră ale marilor orase să-si defuleze frustrările. Sunt o masă deja fanatizată, cu spirit gregar, care nu operează cu judecăti, ci cu prejudecăti, care nu vorbeste, ci scandează, care n-are îndoieli, ci o cauză. O masă usor de manevrat, gata să sustină o idee simplă si să urmeze ăpînă la moarteă un lider de ocazie." * Lipsa de reactie a Federatiei Române de Fotbal si a Ligii Profesioniste de Fotbal la extremismul afisat al fanilor devine explicabilă dacă avem în vedere că unul dintre cei mai influenti oameni din domeniu, Giovani Becali, a declarat la Tele 7 abc că subventionează miscarea legionară, dorind ca ea să ajungă la putere, iar vice-presedintele FRF si presedintele Ligii nu e altul decît Dumitru Dragomir, patronul celei mai abjecte publicatii românesti "Atac la persoană", ce încalcă prin textele violent antisemite si xenofobe, apărute repetat, prevederile Constitutiei. Cu tot scandalul răsunător de presă declansat de aceste texte, institutiile sportive si cele ale statului s-au făcut că nu aud, în joc fiind mari interese si mari sume de bani. A trebuit, după cum se stie, să intervină un organism international, FIFA, pentru ca acest caz flagrant de încălcare a legilor să fie luat, în sfîrsit, în discutie. Demersul lui Andrei Oisteanu, pornit din îngrijorarea fată de un fenomen social periculos, ar trebui continuat de către oameni cu autoritate si putere de decizie în stat.
Idealul onest al politistului
La începutul săptămînii trecute aproape că n-a fost cotidian care să nu pună pe prima pagină conflictul dintre Patriarhul Teoctist si Guvern. Un conflict fără precedent în România, provocat de faptul că din proiectul legii cultelor, în care Biserica Ortodoxă era definită ca Biserică Natională, Executivul a eliminat această definire. Problema e cu atât mai delicată cu cît, în sondaje, Biserica e cotată cu peste 80% din încrederea alegătorilor. Politic, Guvernul se află într-o situatie mai mult decît neplăcută ă pe de o parte ar trebui să promoveze o lege care să garanteze egalitatea tuturor cultelor din România, iar pe de alta să tină seama de traditiile ortodoxismului, biserica majoritară în România. Situatia Guvernului e cu atît mai delicată cu cît în coalitia puterii punctele de vedere sînt împărtite. Ce efecte ar putea avea electoral acest conflict? E suficient de spus că în 1996 acelasi patriarh Teoctist i-a sfătuit pe alegători să nu voteze ateismul, fapt care a avut, consideră specialistii, un cert efect asupra electoratului. Lucrurile sînt tulburi însă chiar si în ceea ce priveste reactiile venite din partea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe care nu consideră că biserica ai cărei slujitori sînt are nevoie de titulatura natională pentru a-si face misiunea. Reprezentantii partidelor din coalitia guvernamentală sînt, din nou, divizati. Tărănistii nu acceptă ideea atît din motive de imagine internatională cît si pentru a nu-i scăpa de sub control pe greco-catolicii care l-ar putea urma pe Victor Ciorbea dacă guvernul ar urma varianta dorită de patriarh. Se pare că PNTCD-ul face acest joc si pentru a-i readuce la sine pe cei care au urmat nou înfiintatul partid al lui Vicotr Ciorbea în care unul dintre fruntasi este părintele greco-catolic Matei Boilă. Liberalii, care au reprezentanti în Guvern, s-au despărtit de hotărîrea de la Palatul Victoriei, pentru a juca pe cartea patriarhului. PD a adoptat o atitudine prin care încearcă să împuste doi iepuri dintr-un foc, admitînd meritele istorice ale Bisericii Ortodoxe, dar ferindu-se să accepte că aceasta ar putea deveni natională. Liberalii îl sustin pe patriarh, iar liderii UDMR cred că nu e cazul ca B.O.R. să devină biserică natională, pentru a nu se ajunge la exclusivism. Opozitia în schimb a mers în întregime de partea patriarhului. Evident că în aceste conditii e cu putintă ca Guvernul care oricum nu se bucură de prea mare popularitate să intre într-o criză de credibilitate care i-ar putea fi fatală la primul soc social mai serios. Acest conflict e o probă suplimentară că în ceea ce priveste puterea Guvernului de a-si impune punctul de vedere, aceasta nu prea există. Cu nemultumiri mai putin vehement afirmate, dar mai primejdioase se confruntă Guvernul din partea angajatilor Ministerului de Interne. Acestei nemultumiri Cornel Nistorescu îi consacră un editorial în EVENIMENTUL ZILEI, intitulat "Drama politistului sătulo-flămînd". Politistii nu se bucură de prea mare trecere în sondajele de opinie. Cornel Nistorescu e de părere că plîngerile politistilor că nu se mai ajung cu banii de la buget nu-i fac pe apărătorii ordinii niste oameni loviti de sărăcie. După opinia lui Nistorescu, politistul autohton stie să se descurce, astfel încît e aproape exclus să fie întîlniti politisti flămînzi cronic sau, mai rău, muritori de foame pentru că n-au primit adaosurile cuvenite la salariu.
