Herta Müller în România
La începutul săptămânii, scriitoarea germană de origine română Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, s-a aflat la Bucureşti, la invitaţia Editurii Humanitas, pentru un dialog cu publicul şi o lectură din opera proprie. (In numărul viitor, vom publica un reportaj al întâlnirii de la Ateneu.) Acţiunea a fost sprijinită de numeroşi sponsori din ţară şi din străinătate. Recent au fost publicate în limba română două romane ale scriitoarei, „Călătorie într-un picior", în traducerea Corinei Bernic, cel dintâi scris după părăsirea României, şi „Leagănul respiraţiei", în traducerea lui Alexandru Şahighian, tipărit în Germania cu puţin timp înainte de a fi primit Nobelul. Un remarcabil număr din OBSERVATOR CULTURAL din septembrie conţine numeroase comentarii despre scriitoare şi operele ei, precum şi un interviu acordat lui Ovidiu Şimonca. Cităm din acesta din urmă un pasaj referitor la interesul arătat în Germania lămuririi cât mai multor aspecte din istoria ţării: „Nazismul este discutat în fiecare manual şcolar. Pentru toate şcolile germane, vizitarea unui lagăr de concentrare face obligatoriu parte din educarea tinerilor. Se discută şi despre cei care au opus rezistenţă nazismului, şi despre exterminarea evreilor. Dacă discuţi despre ce s-a întâmplat în Germania în timpul nazismului, nu ai cum să-i ignori pe cei ucişi sau forţaţi să ia calea exilului... De asemenea, când se vorbeşte despre cei mai buni scriitori din fostul RDG, nu ai cum să nu vorbeşti despre exil... Şi dacă vorbeşti despre exil, trebuie să vorbeşti şi despre motivele exilului, adică despre dictaturi". Publicaţia reproduce şi interviul acordat de Herta Müller cotidianului „FrankfurterAllgemeine Zeitung" din 18 septembrie şi în care răspunde unor întrebări legate de descoperirea angajamentului de Securitate al lui Oskar Pastior, cunoscutul scriitor împreună cu care Herta Müller ar fi urmat să scrie romanul „Leagănul respiraţiei", dacă Pastior nu s-ar fi stins prematur din viaţă. Şocată de existenţa angajamentului cu pricina, scriitoarea găseşte cele mai potrivite cuvinte pentru a discuta despre motivele care l-au determinat, probabil, pe Pastior să colaboreze cu Securitatea. Nu există niciun denunţ în dosar. La stabilirea în Germania în 1968, Pastior a declarat autorităţilor că a colaborat. Felul cum pune lucrurile la punct Herta Müller este plin de înţelegere şi de omenie. Nu e vorba de a judeca sau de a condamna, ci de a explica un context şi un gest. „Îmi spunea, mărturiseşte scriitoarea, că în lagăr limba pe care o vorbea i s-a sfărâmat. Ei da, acum ştiu că limba lui Pastior s-a sfărâmat nu doar o dată, ci şi o a doua oară." (Lagărul menţionat esta acela sovietic în care au fost internaţi în ianuarie 1945 germani din România, între care foarte tânărul pe atunci Oskar Pastior).
O acoladă de normalitate
Există reviste, din păcate tot mai rare, care joacă rolul de supape şi, totodată, pe acela de mici oaze de normalitate literară. Ele sunt de găsit mai ales în provincie. Departe de tumultul şi de jocurile pe care le presupune apartenenţa la un grup literar sau la altul, acolo, în acele spaţii securizate, redescoperi plăcerea lecturii şi întâlneşti semnăturile cele mai diverse ale unor scriitori reuniţi sub semnul literaturii de calitate. Un exemplu este revista ACOLADA, care apare la Satu Mare, sub direcţia lui Gheorghe Grigurcu şi a lui Radu Ulmeanu. In numărul 7-8, i-am putut citi, între alţii, pe Ana Blandiana, Gabriel Dimisianu, Barbu Cioculescu, C.D. Zeletin, Constantin Mateescu, Florica Bud, Constantin Trandafir, Gabriela Melinescu care-i acordă un interviu Luciei Negoiţă, Iulian Boldea, Adrian Alui Gheorghe, Magda Ursache, Pavel Şuşară, Radu Mareş, Nicolae Florescu, Luca Piţu, Adrian Dinu Rachieru, Tudorel Urian, Constantin Abăluţă şi, bineînţeles, Gheorghe Grigurcu şi Radu Ulmeanu. Pentru un număr (fie şi dublu) de revistă nu e puţin lucru să adune toate aceste nume: ni se pare un merit pe care îl consemnăm ca atare.
