Cu claxonul prin Bucureşti
Nimic nu distinge mai mult peisajul sonor bucureştean de restul Europei decît claxoanele. Ca pretutindeni, şi la noi, claxonatul este de fapt interzis, atît de interzis încît te întrebi uneori de ce se mai fabrică maşini cu un asemenea dispozitiv barbar. Diferenţa este că, dacă în restul Europei posesorii de carnet de conducere aproape că nu ştiu ce timbru are claxonul automobilului lor, la noi şoferii fac game repetate la instrumentul cu pricina, precum vecinii mei (de la Conservator) la trompetă. Rezultatul este o semiotică a claxonatului care ar putea intra în tratatul lui Eco. Iată o mică parte din rezultatele cercetării mele asupra implicaţiilor semnalizării sonore în viaţa cotidiană.
1. La semafor. întotdeauna prima maşină din şirul oprit la stop dă impresia că e prea înceată. Din a doua maşină se aude un ţîrr-ţîrr, scurt, de atenţionare, cu mult înainte înainte de culoarea verde. Şoferul din prima maşină tresare, se uită la stop, pune mîna pe schimbătorul de viteze, nu înţelege de ce se intensifică claxoanele. întrebarea rămîne deschisă.
2. Dialogul şofer-cunoscuţi. Acest dialog are diverse tipuri de manifestare: şoferul vede, din întîmplare, un amic. De surpriză apasă pe claxon. Cu cît e surpriza mai mare, cu atît se prelungeşte şi sunetul. începe un dialog pe fereastra automobilului care face ca toate maşinile din spate să claxoneze. Dacă amicul se află pe trotuar şi nu întoarce capul, şoferul insistă pînă cînd se întorc absolut toţi pietonii: îşi dă seama că e vorba de o confuzie, dar cît de mult semănau cei doi, mai ales priviţi din spate! Altă variantă: "Venim să vă luăm cu maşina. Cînd auziţi claxonul, coborîţi". Altă variantă: soţia a intrat în magazin, după cumpărături. Soţul, impacient, o cheamă afară printr-un cod familial auzit de toţi profanii, dar înţeles doar de cuplul de iniţiaţi.
3. Ambuteiaj. Şirul de maşini e atît de lung, încît nu i se mai vede capătul. La început, automobiliştii profită de ocazie să-şi rezolve mici treburi interne: un telefon, o ţigară aprinsă sau stinsă, o muşcătură din sandvici sau un post de radio schimbat. Apoi, cineva, cel dintîi, deschide lupta şi claxonează luuung-luung. Acest prim claxon găseşte ecou în toate inimile, ca odinioară fraza despre capul lui Moţoc şi, "ca la o schinteie electrică"toate mîinile îl reiau cu sporită convingere. Dacă oprirea durează, exerciţiul de intimidare a adversarului nevăzut şi necunoscut se reia periodic, în buchete tot mai explozive.
4. Dialogul şoferi-pietoni. Şi acesta are mai multe variante. Claxon ca pietonul să-şi mişte diverse părţi ale corpului mai repede, la trecerea de pietoni. Claxon ca să nu-i dea prin cap să coboare de pe trotuar. Claxon ca să nu mai traverseze deloc. Claxon enervat, trist, blazat, claxon amuzat şi claxon îngrozit. Claxon-chemare şi claxon-respingere. Claxon agresiv şi claxon de blînd reproş. Claxon de copil teribil, claxon de proaspăt îmbogăţit, claxon de mizantrop şi claxon de bon viveur. Ş.a.m.d.
Alexandru George a scris cîndva o tabletă despre Dreptul pietonilor la trotuar. Aş adăuga şi eu, în carta drepturilor celor care merg pe jos, dreptul pietonilor la linişte. (I.P.)
Multă mâncare la televizor
La aproape toate televiziunile sunt emisiuni cu mâncare... rafinată "pur şi simplu delicioasă", tocmai când prefectul Capitalei a apărut pe "post"arătând că se vor înmulţi economatele, când sindicaliştii abia au părăsit străzile Bucureştiului, când pe 4 iunie "Curierul Naţional"relata că "românii descoperă tacâmurile şi reabilitează oasele".
La ProTV este emisiunea de sâmbătă "Bucătăria lui Radu"care prezintă cu savoare preparate neaoşe, româneşti, chiar de la ciobani. Înfuleca vânjos cu Cristi Tabără mâncăruri apetisante de-ţi lăsa "gura apă", acum are mereu alţi parteneri de masă. O recentă reţetă a fost "muşchi împletit"ca părul unei codane. Pe lângă bucătăria autohtonă, ProTV-ul şi-a mai alocat o emisiune din ţările Uniunii Europene, care se numeşte chiar "Europa pur şi simplu delicioasă"(de luni până vineri) cu reţete prezentate de bucătari renumiţi din Italia, Grecia, Franţa...
ProTV la "Teo"are decor o bucătărie, mese gen "cantină"şi o Tanţa durdulie cu şorţ şi bonetă, ca şi Marilena Chelaru (dealtfel o artistă foarte bună) de la "Surprize, surprize", corpolentă, cu papuci de plastic şi şorţ, femeie de serviciu tipic "socialistă", cu gură mare, curioasă, târând o mătură (chiar dacă apăruse... aspiratorul).
La "Acasă"abia terminase "Bunica"Monica Ghiuţă emisiunea ei, unde gătea singură, ne dicta şi reţeta că a apărut "Îndrăgostiţi în bucătărie", unde o logodnică nepricepută e învăţată de VIP-uri cum se face o friptură, dulceaţă, o salată etc.
La TVR2 Petrişor Tănase este bucătarul şef mai mare (îl egalează doar Virgil Ianţu şi Dan Negru) peste două emisiuni: "Bărbaţi, la cratiţă"!, sâmbăta, unde se ţin concursuri fie pentru pregătirea unui cotlet medieval, fileu de viţel cu sosuri englezeşti, indiene, cu susan etc., fie pentru diferite cockteiluri pentru care un juriu "competent"va da note, între un dans din buric sau un cântec, iar zilnic, "Dimineţile unui bărbat cuminte", unde în "direct"se discută despre bacalaureat, concerte, spectacole, sau despre N. Titulescu (cu I. Scurtu), mirosuri apetisante învăluie încăperea. Aici Petrişor şi "mătuşica"sau tanti Julieta, cu un mare gabarit corporal, pun întrebări actorilor, istoricilor, medicilor invitându-i cu "haideţi"(ca la toate televiziunile).
PRIMA ne răsfaţă de mult cu o emisiune cu specific pescăresc şi vânătoresc intitulată "Tibanu pescuieşte şi vânează". La ultima emisiune (din 15 iunie), cine a reuşit să stea până la sfârşit a văzut cum se perpeleşte pe grătar un calcan uriaş, concomitent cu pregătirea unor rulouri de somon şi chiftele de icre de ştiucă şi, sigur, recomandarea vinului aferent. La sfârşit este urarea pescărească "Fir întins". Când căldura a venit peste noi, la PRIMA ne "răcorim"cu o nouă emisiune "Ce-i în frigider?", în timp ce Iulia Frăţilă (rămăsese fără emisiune?) stă de vorbă cu gazda (un VIP, desigur), un bucătar prepară din ingredientele ce le găseşte în frigider. Inventivitatea şi creativitatea bucătarului sunt la mare înălţime.
Şi ca o bomboană pe tort, la "Lanţul slăbiciunilor"au participat numai bucătari autohtoni fiind şi... Monica Ghiuţă şi Gheorg, în rest străini, Tian, chinezul, Salman, sirianul, Andria, sârbul, Raymond, indianul, unde s-a răspuns la întrebări din gastronomie.
Ce mai? Avem emisiuni cu mâncare multă şi bună. Dacă ar şti Păstorel Teodoreanu, M. Kogălniceanu, M. Sadoveanu, ar fi fericiţi... (E.I.)
