Pe site-ul Romanian Voice
se găseşte o colecţie de
poezii ale unor autori
flagrant diferiţi ca valoare
(http://www.romanianvoice
.com/poezii/). Astfel,
alături de Mihai Eminescu,
Lucian Blaga, Tudor Arghezi,
Ioan Barbu, Nichita Stănescu,
Ana Blandiana, figurează
contemporana noastră LUCIANA
STOICESCU-VAUGHAN, care ne
oferă, printre altele o reprezentare
a sfârşitului lumii:
„Striga Lumea:/ – E sfirsitul!//
Raspunde Pamintul:/ – Va aste-e-ee-
pt....” (Sfârşitul lumii).
După această cinică remarcă, urmează
o relatare a desfăşurării Judecăţii de
Apoi:
„Incepe Judecata din urma./ Tacere
deplina. Oare a fost de ajuns/ Jertfa
Mielului din turma?// Bate gongul: Totul
pentru adevar!/ Cercetarea va fi minutioasa/
Pina la ultimul fir de par.// Groaza e stapina
peste omenire./ Se respira printr-o singura
gura./ Acum, analiza este fara jertfire.”
Nu se înţelege de ce omenirea e
stăpânită de groază. Nu se bucură nimeni
că se face în sfârşit dreptate? Dar şi mai
neclar este versul referitor la consecinţele
îngrozirii universale: „Se respira printr-o
singura gura.” Acest vers se referă la
ce face fiecare om în parte sau la ce face
întreaga omenire? Un om, luat separat,
poate respira şi altfel decât printr-o
singură gură? Iar dacă este vorba de
toţi oamenii de pe pământ, cum ar putea
ei – din punct de vedere tehnic – să
respire printr-o singură gură?
De un remarcabil comic involuntar
este şi desfăşurarea propru-zisă a
Judecăţii de Apoi:
„Nevazutul vorbeste: «Dupa multe
dezbateri/ Concluzia imi spune ca, nici
unul din voi/ Sa traiasca de-Apururi,
nu poate!»// Geamatul Lumii se stinge
sub stinci./ Universele pling soarta
Pamintului,/ Contopindu-se cu tipete
din strafunduri adinci.// Dimineata ma
prinde picotind pe idei./ Cineva bate
la use. A venit lumea/ Sa imi ceara
socoteala pentru sfirsitul ei.”
La Judecata de Apoi, aşadar, toţi
oamenii sunt găsiţi vinovaţi. Dezolant!
Sentinţa are ecou, stârnind compasiunea
tuturor „universelor” din Univers. Ele
se contopesc cu ţipete din străfunduri
adânci. Deci nu străfunduri aflate aproape
de suprafaţă, ci străfunduri adânci!
Poemul se încheie, din fericire, cu
o veste bună. Dimineaţa o prinde pe
autoare picotind pe idei. Minunat! Vom
avea o dimineaţă liniştită!
Alt autor din patrimoniul poeziei
româneşti pus la dispoziţia
internauţilor de Romanian Voice
este JAN LULU STERN. Acesta
declară de la început, chiar în titlul
unui poem, Vreau tot! După cum
ne dăm repede seama, nu este
vorba de un client înfometat, care comandă
mâncare la un restaurant, ci de un om
însetat de cunoaştere. Enumerarea a
ceea ce vrea el să cunoască înduioşează
prin naivitate şi enervează prin emfază:
„Vreau tot, sa stiu ca tot mi-e cunoscut/
Cu tot ce-a fost, ce este si va fi/ Sa
mi se-nsire-n fata, zi cu zi,/ Enigmele
de-acum si din trecut.”
Autorul îşi exprimă în continuare
dorinţa arzătoare de a afla ce a fost
în paradis şi de a face ceva, nu se
ştie ce, cu Eva şi Adam:
„Sa aflu tot ce-a fost in paradis/ Cu
Eva si Adam sa stau la tabiet”.
În ceea ce mă priveşte, n-am să
înţeleg niciodată ce înseamnă „a sta la
tabiet”. Dar chiar şi în aceste condiţii
de totală ignoranţă, mi-aş dori să stau
la tabiet numai cu Eva, nu şi cu Adam.
Pateticul autor are o listă lungă
de solicitări:
„Vreau soare, apa, tunete si ploi/
Dar si verdeata, dune ca si stinci/ Sa
urc cu greu, pe coate si pe brinci,/ Sa
am si nestemate-alaturi de noroi/ Atunci,
poate atunci, voi intelege viata”...
Este remarcabilă dorinţa sa de a
merge şi pe coate, şi pe brânci, ceea
ce înseamnă a merge, practic, şi pe
coate, şi pe coate.
Există pe site şi un autor, MARIUS
VELICESCU, care face un delicat
compliment femeilor, comparând
imaginea mereu schimbătoare a
cerului cu capriciosul suflet feminin.
Comparaţia s-ar putea să nu placă
feministelor şi meteorologilor. Şi
nici cunoscătorilor limbii române, din
cauza graţioaselor greşeli de gramatică
din cuprinsul poemului:
„O, cerule nu sti ce vrei/ Nici tu, azi
mi se pare/ Zâmbesti si plângi, si iar
zâmbesti/ In joc de curcubee/ Parcă pe
boltă oglindesti/ Un suflet de femee...”
(Zi de aprilie)
Poeţii pe care i-am prezentat seamănă
între ei prin: cunoaştere precară a limbii
române, lipsă de bun-gust, diletantism.
Contribuţia creatorilor site-ului constă
în renunţarea la semnele diacritice,
ceea ce duce la confuzii de genul
fată/ faţă, par/păr, dar prezintă şi un
avantaj: face greşelile de gramatică
mai puţin vizibile.
