Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
A povesti şi a înţelege viaţa de Tudorel Urian


La prima vedere, A şasea lumină, romanul lui Toma Pavel, este o saga, pe alocuri rocambolescă, a unui evreu din România emigrat în Canada. Ludovic (Louis) Veghe (al cărui nume de familie la naştere era Nachtigal) povesteşte avatarurile propriei sale existenţe, încercînd să îi pătrundă sensurile şi resorturile ascunse. Faptele în sine au relevanţa lor (nu întotdeauna foarte limpede şi uşor de desluşit), dar mai important în viziunea unui scriitor care este şi un excelent teoretician al literaturii este modul în care sînt ele povestite. A trăi este una, iar a-ţi povesti şi, implicit, chiar într-o formă parţială, a-ţi înţelege viaţa este cu totul alta. Doar povestirea unei vieţi dă şansa luminării acelor puncte aparent nesemnificative din existenţa cotidiană, care, la o privire retrospectivă, analitică, se dovedesc a fi purtătoarele semnelor destinului.

Chiar dacă biografia lui Ludovic (Louis) Veghe (Nachtigal) seamănă pe alocuri cu cea a lui Toma Pavel, romanul nu trebuie citit ca o scriere autobiografică. Scriitorul se foloseşte de un personaj cu date biografice asemănătoare cu ale sale (origine semită, cam de aceeaşi vîrstă cu el, emigrat aproximativ în aceeaşi perioadă din România în Canada), pe care îl pune însă să evolueze în situaţii fictive dintre cele mai complicate. S-ar putea spune că romanul lui Toma Pavel este autobiografic la nivelul judecăţilor de ansamblu, al trăirilor personajului şi al cadrului de desfăşurare a acţiunii (sînt excelent surprinse realitatea bucureşteană din scurta perioadă de destindere care a urmat morţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primele semne ale noului îngheţ ideologic de la începutul anilor '70, precum şi elementele care făceau specificitatea societăţii canadiene de la mijlocul deceniului opt al secolului trecut), nu la cel al faptelor propriu-zise. Dotat cu o memorie prodigioasă, o mare forţă de introspecţie şi o sensibilitate cu totul specială, Ludovic Veghe înregistrează schimbarea viziunii oficialităţilor asupra etnicilor evrei în funcţie de mersul evenimentelor. Dacă la începuturile comunismului a fi evreu era un mic privilegiu, ulterior, o dată cu noua politică naţională de după retragerea trupelor sovietice, au apărut, mai întîi discret, apoi tot mai ferm, semnele unui nou antisemitism. În situaţia dată, mulţi dintre etnicii evrei şi-au schimbat numele, dar o formă infantilă, ludică (dacă se poate vorbi de aşa ceva) de antisemitism ajunsese să se manifeste chiar şi la copiii aflaţi în primele clase de şcoală: "De la vîrsta de şase ani, nu mă mai chema deci Ludovic Nachtigal, ci Ludovic Veghe. Ales din motive care mi-au rămas obscure, noul nume de familie era corect. În mica lume a oraşului nostru trebuia să fii tot timpul de veghe, căci memoria oamenilor era lungă şi uneori, după vreo ceartă cu un copil pe care-l credeam prieten, mă pomeneam strigat cu glas dispreţuitor: "Nachtigal! Nachtigal!", ca şi cum simpla evocare a vechiului nume de familie ar fi fost de-ajuns ca să descalifice tot ce-aş mai fi putut eu spune sau face" (p. 16).

Romanul nu este, cum s-ar putea crede după acest citat (încă) un strigăt de protest împotriva presupusului antisemitism contemporan. Eroul său, Ludovic Veghe, nu face, cum s-ar putea crede, foarte mult caz de originea sa evreiască. Episoade precum cel evocat mai sus fac parte din viaţa sa, i-au marcat într-un fel sau altul destinul, dar importanţa lor este departe de a fi supraestimată. Ludovic este un tînăr fără complexe şi prejudecăţi de rasă, un om care încearcă să trăiască normal şi să îşi clădească o carieră prin propriile merite.

Dincolo de evocări şi de întîmplările propriu-zise, A şasea lumină este şi o carte despre înţelepciune. Titlul este sugerat de o poveste hasidică (reprodusă în volum la paginile 169-170), potrivit căreia un rabin consacra anual o zi pentru "lacrimi şi lamentaţii". În acea zi el scotea dintr-un cufăr o menora cu şapte braţe, "aprindea primele cinci lumînări, precum şi pe ultima, iar apoi se ruga şi plîngea". Primele cinci braţe ale sfeşnicului reprezentau cele cinci simţuri ale omului: "văzul, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul care ne fac să descoperim lumea făurită de Cel de Sus". Al şaptelea braţ evoca "focul divin neistovit, adevărul fără de început şi fără de sfîrşit, izvorul infinit al tuturor celorlalte lumini". A şasea lumînare, cea rămasă stinsă "e semnul duhului omenesc, zămislit ca să auzim şi să înţelegem". Ea trebuie să rămînă neaprinsă pentru a ne reaminti că "duhul ne este îndărătnic, că rămîne orb la înţelepciune şi că, din această pricină, Reîntoarcerea va fi nesfîrşit de anevoioasă şi plină de durere".

Personajul lui Toma Pavel face eforturi să îşi înţeleagă viaţa povestind-o. Viaţa lui, ca cele ale tuturor oamenilor, este o înşiruire de fapte accidentale, mai mult sau mai puţin glorioase (mai degrabă, mai puţin), de sentimente şi de revelaţii intelectuale. Chiar şi cel mai anost episod ale unei astfel de existenţe poate dobîndi semnificaţii cu totul speciale prin povestire. Sintetizată printr-o poveste, orice viaţă se reduce la esenţial, la elementele cu adevărat importante, capabile să creioneze chipul unui destin. Dar a găsi elementele esenţiale nu este o treabă uşoară, fapt recunoscut de autor într-una dintre puţinele paranteze metaliterare, de cunoaştere a cărţii care tocmai se scrie: "Cam lung, ar zice Joanne, trebuie să ştii cum să nimereşti drept la ţintă, să te concentrezi pe esenţial, să laşi la o parte amănuntele nefolositoare, să eviţi digresiunile. Concentrarea pe esenţial, iată o artă pe care n-o stăpînesc deloc" (p. 60).

Impecabil din punct de vedere stilistic (trebuie salutat aici şi meritul traducătorului în limba română, Dan Petrescu; iniţial romanul a apărut în limba franceză, la editura Fayard, în anul 2003) şi foarte bogat tematic, romanul A şasea lumină este departe de ceea ce s-ar putea numi o lectură facilă. Dimpotrivă, acţiunea sa destul de alambicată, întinsă pe două continente, şi numărul relativ mare de personaje (chiar dacă, în scurta sa prefaţă la ediţia românească autorul recunoaşte că doar trei sau patru dintre ele contează cu adevărat în economia cărţii), veşnicul balans � în maniera Umberto Eco - între un factual aflat la limita romanului poliţist şi spiritual, trimiterile livreşti şi reflecţiile filozofice, însemnările eseistice, pot deruta cititorul indicîndu-i piste false de lectură. E drept, în buna tradiţie modernă, finalul dă un sens unitar întregii structuri arborescente a romanului şi restabileşte coerenţa liniilor de legătură dintre personaje, care, la un moment dat, deveniseră imposibil de sesizat. De altfel, ultimele capitole, cele legate de presupusa infidelitate a Barbarei şi revelaţiile lui Louis asupra propriei căsnicii şi, prin extensie, asupra propriei sale existenţe sînt, în opinia mea, cele mai reuşite ale cărţii. Toma Pavel se dovedeşte un neîntrecut cronicar al universului domestic, al relaţiilor de familie calme, specifice clasei de mijloc din America şi de pretutindeni. Soţii unui astfel de mariaj trăiesc într-o afectivitate luminoasă, fără efuziuni pasionale sau erotice, fiecare purtînd în minte propriile sale obsesii şi secrete. Devenit un atent observator al comportamentului soţiei sale după lectura scrisorilor de dragoste scrise de aceasta pentru un alt bărbat, Louis înţelege cu totul altfel nuanţele afectivităţii ei casnice: "Privirea ei, care nu căuta să-mi citească taina din ochi, ar fi putut la fel de bine să se îndrepte spre mine şi dacă aş fi fost scufundat în citirea ziarului sau dacă, umblînd în patru labe prin cameră, aş fi fost absorbit de căutarea unor bucăţi rebele de mochetă care trebuiau lipite iarăşi pe podea. Era o tandreţe meditativă şi unilaterală, o pură stare de spirit, o întîlnire calmă cu ea însăşi care nu încuraja nici întîlnirea ochilor, nici efuziunile sentimentale, nici sărutările, nici mîngîierile"(p. 237).

Romanul A şasea lumină îi dă autorului său, Toma Pavel, prilejul de a-şi verifica în practică valabilitatea principiilor enunţate în studiile sale de teorie literară, iar cititorului de la noi îi oferă şansa întîlnirii cu unul dintre scriitorii foarte interesanţi ai diasporei româneşti din America de Nord.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara