Geneviève Fioraso, ministrul Învăţământului superior din Franţa, a făcut un studiu care arată că există în acest moment în universitatea franceză un nomenclator care cuprinde 10.700 de titulaturi posibile pentru diplomele de licenţă şi de masterat. Cu alte cuvinte, cele aproximativ 200 de domenii ştiinţifice şi umaniste sunt interconectate în aşa fel încât să rezulte de 53 de ori mai multe titulaturi. O caricatură dintr-un hebdomadar prezintă doi studenţi, unul care a făcut o diplomă în Chimie şi Materiale, altul, în Materiale şi Chimie. Sute de asemenea titulaturi n-au fost folosite decât o singură dată. Există, desigur, şi universităţi mai econoame, care dovedesc că ministrul are dreptate, de vreme ce ele pot aproba doar nouă titulaturi pentru tezele de licenţă şi zece pentru cele de masterat. Risipa de titulaturi are şi consecinţe practice: cui să atribui postul dintre nu ştiu câţi candidaţi al căror domeniu înscris pe diplomă diferă de la unul la altul, fără totuşi ca unul singur să corespundă vreunui post real? Opoziţia interesaţilor de diversitate nu e de ignorat. Ministrul are şi alte dificultăţi. Aproape de un scandal public s-a ajuns cu propunerea doamnei Fioraso de a permite utilizarea englezei în universităţi, desigur, cu anumite condiţii, şi apelul la profesori străini de a preda. Alt aspect contestabil al reformei, care însă îl priveşte pe ministrul Învăţământului preuniversitar, Vincent Peillon, este înlocuirea „educaţiei civice” cu „morala civică” în toate şcolile. Nu e, din nefericire, doar o chestiune de semantică, ci una de ideologie, care pune în discuţie laicitatea şcolii publice franceze.